In editia online a New York Times a aparut un articol interesant despre radioul digital (HD Radio). Din cate am inteles, chiar si la noi sunt posturi, cel putin in bucuresti stiu sigur ca e unul, care transmite in format digital.
Articolul e publicat aici.
Dupa 4 beri sorbite pe nerasuflate, la capatul unei zile cu 9 ore de stat cocotat pe scaun la birou, 5.2 km alergare si o goana dupa cadou prin oras (evident, pe jos), am visat pisica neagra. 
Oricum, a fost unul din cele mai plastice vise avute vreodata. Foarte multa agitatie, foarte multe personaje parca desprinse din filmele cu Mad Max, cadre de natura salbatice, totul haotic, cu un final demn de filmele one-man-army. Numai ca in loc de pistol aveam… o minge de fotbal. Totul era intunecat, din loc in loc ardea cate o faclie. Mingea era complet alba si o multime de oameni ne luptam pentru ea (un fel de fotbal in natura, fara porti). Ma rog, o groaza de imagini imi amintesc acum dar nu le pot descrie in cuvinte.
Pana la urma am luat mingea si trecand pe langa restul lumii, intr-o alergare in reluare inaintam pe un fel de poteca intunecata, pe unde era tot mai putina lume, o poteca ingusta si bolovanoasa ce ducea la o trecatoare printre 2 stanci inalte, barata de o usa mare. Am trecut de usa respectiva si ma aflam intre cele 2 stanci. Prin cea din dreapta se vedea un personaj asupritor, ca fantomele alea din filmele de groaza, ce si-a intors doar capul spre mine iar in plan mai indepartat, tot in stanca, parca erau tot felul de draci urland in chinuri.
Urcand in sus, stancile se apropiau una de alta pana mai era loc doar de inca o usa, mai ingusta dar tot infinit de inalta. O deschid (spunandu-i sa se deschida, nu cu mana) si intru si fac cativa pasi in bezna si din dreapta-spate apare… el diablo. Insusi dracu in persoana, cu o figura umana, venind spre mine. Ah, am uitat sa zic ceva important: tot visul am trait cu impresia ca scopul meu acolo era sa iau mingea de jos, de la oameni, si sa o duc satanei, unde mai fusesem o data, stiam locul, stiam unde trebuie sa merg.
Dar sa nu pierd firul… Venea the-bad-one spre mine si se apropie fata in fata si face o figura de-aia sperecioasa, de care faci cand vrei sa sperii pe cineva, incruntandu-se puternic. Io fac la fel, si deodata in fata mea dracu se transforma intr-o pisica neagra, dar a naibii de neagra si se stramba in asa hal de me sperie si se termina visul.
O fi semn rau treaba cu pisoiul? 
Sunt dezamagit.
Domnul Deac nu s-a tinut de cuvant iar noi, abonatii, inca nu avem 1.5 Mbps. Se pare ca am avem 384 kbps in loc de 256 kbps, dar nu ma incalzeste. Era vorba de cuvantul unui director executiv.
Sper ca e vorba doar de o intarziere, altfel va fi jale.
Am inceput practica de vara la Siemens. Au trecut deja cateva zile si tot ce am facut a fost sa stau la un birou si sa citesc documentatii. Evident, intr-o ordine haotica, nici macar nu stiu exact cu ce se ocupa cei din acelasi birou cu mine. Am eu o idee vaga, dar vreau sa stiu mai mult. Am si o colega, tot in practica si ea, dar are o saptamana in plus fata de mine. I-au dat deja sa modifice niste cod sursa si sa se joace cu aplicatiile lor. Nu cred ca are vreo idee unde anume in tot procesul de productie se incadreaza ceea ce face ea sau la ce folosesc acele linii de cod.
Pe mine m-ar durea inima daca as fi lasat in ceata si ar trebui sa stau lipit de specificatii pe care sa le urmez precum o carte de capatai. Totul este o lunga insiruire de prescurtari si in cele mai multe momente simt ca lumea s-ar astepta deja sa stiu ce inseamna fiecare. Noroc ca am gasit niste materiale introductive pe serverul firmei, ordonate logic, in care esti luat din stadiul in care ai intrat pe usa: un habarbist. Pana la urma asa sunt toti cand vin aici, niste habarnisti, indiferent de testele pe care le-au trecut. Fie ca au studiat la MIT, fie ca la vreo universitate din Romania, tot habarnisti sunt in fata documentatiilor de uz intern. Totul e specific firmei, pana si editorul de cod C, cu o prezentare alambicata, cu chenare si toate nebuniile din lume.
Lumea, in general, ajunge sa se descurce pana la urma dar chiar si intr-un final fericit, ramane intrebarea: oare nu trece pur si simplu viata pe langa tine si te prinde stand 8 ore cocosat pe un scaun asa-zis ergonomic, cu ochii intr-un monitor, dependent de niste specificatii ca fumatorii de nicotina, urmand un orar ce-ti organizeaza timpul pana la ultima secunda? Chiar si ultima secunda.
Ma uit la colegii care sunt de mult aici si care vor mai sta, probabil, pana s-o muta firma mai spre rasarit. Toti au o nevasta acasa, care face pe obosita seara, un prunc de hranit, niste socrii de vizitat in concediu. Totul e atat de tipic, totul e atat de clasic. Cafeluta de dimineata servita fara exceptie, pachtelul de acasa “savurat” in bucataria stramta si incinsa de soare sau o portie de ciorba la cantina se strecoara intre obsedantele specificatii. Bine ca macar fiecare birou are clima, clima ce imi bate direct in cap.
Deunazi, seful de echipa s-a intors din concediu (evident, la socrii pe undeva). Era foarte fericit ca si-a luat tricouri Kenvelo la 5 RON / bucata. De unde? De la arabii si chinezii bucurestilor. Apropo, ce-i cu moda asta cu Kenvelo?
Traiasca globalizarea.
E gata sesiunea.
Adio examene pentru macar 2 luni de zile.
Sa inceapa sa curga berea. Sa curga multa bere. Doar asa se poate atinge acea stare intre stari, doar asa pot curge notele scrise la betie.
Iar din 15 iulie, incepe munca. Nu la Alcatel cum aveam totul deja aranjat, ci la Siemens. Imi tremura nadragii, cine stie daca oi face fata, cine stie ce mi-or cere. Am trecut de teste de cunostinte, am trecut de departamentul de resurse umane si de testul lor ciudat cu agenti de turism (don’t ask about that). Mai trebuie sa trec de cele 9 zile de betie pana in 15 si totul e bine.
Poate cei mai sceptici dintre cititorii povestirii referitoare la Astral Telecom, publicata de mine ieri, nu au crezut ca voi primi raspuns din partea domnului director Deac. Va rog sa ma credeti ca nici nu-i trimiteam dansului mesaj daca nu aveam increderea ca-mi va raspunde, fapt ce s-a si produs.
Evident, raspunsul este unul clar, la obiect, iar acest fapt ma bucura cel mai mult. Chiar imi doresc ca la Astral sa nu se ajunga precum la RDS, macar aici in Timisoara, unde avem pretentii de europeni.
Apropo, ati vazut filmuletu realizat cu camera ascunsa de 3 clienti ai RDS fentati de reclamele acestora? Cautati-l pe hub-urile de DirectConnect si va veti amuza copios. Toti acesti “giganti” ai tehnologiei mioritice vor ajunge subiect de bancuri daca continua bascalia asta.
La urma urmei, tot ce isi doreste un client sau posibil client este sa beneficieze de serviciul pe care l-a ales din oferta furnizorului si pentru care plateste. De asemenea, isi doreste sa nu fie trimis de la un ghiseu la altul atunci cand vrea sa puna o intrebare sau sa nu i se dea un raspun ocolitor. Nimeni nu vrea pupici pe obrajori sau servicii pentru care nu a optat.
Iar legat de fluturasu buclucas, raspunsul este unul favorabil: In maxim 2 zile noile servicii vor fi accesibile actualilor clienti. Trecerea pe noile servicii se va face automat.
Astazi Astral Telecom m-a dezamagit, si-au batut joc de ratiunea umana, au mintit de au inghetat apele, sfidand orice masura de bun-simt fata de client.
Foarte rapid, am sa povestesc filmul evenimentelor.
Ieri am primit in posta un fluturas publicitar (imi pare nespus de rau ca nu am acces chiar acum la scaner sa va arat desre ce e vorba) in care erau specificate “Noile pachete Astral OnLine Metro pentru Internet de mare viteza la tine acasa”. Acestea, indiferent de varianta, beneficiaza, conform fluturasului, de:
Apoi, pe fluturas sunt descrise cele 4 tipuri de abonamente printre care e si cel mai scump, denumit generic “Nelimitat” la pretul de 29$. Acestuia ii sunt atribuite specificatiile:
Jos, pe fluturas, scrie: Oferta e valabila numai in retelele hibride de fibra optica si cablu torsadat, Metro Ethernet.
Astazi am dat telefon la ei (sucursala Timisoara) si a inceput calvarul. Mai intai “berbecul” de la vanzari cu care am vorbit a mentionat ca are si el fluturasul in fata, foarte sigur pe el si m-a indemnat sa citesc nota de subsol mentionata mai sus. Apoi, pe un ton de “vai ce destept sunt eu si ce repede te fac pe tine” imi spune ca acel cablu torsadat este cablul CaTV, ceea ce eu nu am. I-o tai din scurt si ii explic ce e cu torsadarea si ca eu sunt posesorul unui abonament de 29$ intr-o zona cablata precum in nota de subsol, adica FO+UTP.
Vazand berbecul ca nu poate impunge direct, o ia altfel: “Vedeti ca totusi e vorba de viteza metropolitana”. Ha! Il trimit direct la primul element din prima lista scrisa de mine mai sus. Scrie clar “Viteza pe Internet”. Deja mi se intetosa privirea. Stiam cum va continua conversatia. Urmatoarea explicatie a berbecului a fost la fel, penibila si insultatoare: “Stiti, pe fluturasii astia sunt specificati capatele de gama in general…”. Hoooooo! Pana aici! Ce capete? Ce gama? Sunt 4 tipuri de abonamente pentru acasa si atat. Sunt acolo, sunt scrise in clar, nici o alta poveste, nimic!
Berbecul e iritat si vrea s-o dea-n diverse (ce smechereste suna :)). Vrea sa-mi explice ca exista clienti care platesc bine si care… Dar i-o tai rapid, nu ma intereseaza pe mine ce platesc firmele, eu vorbesc de fluturasul asta pe care e scris clar cuvantul acasa. Il intreb daca limitarea superioara, in mod curent la 256 kbps, va fi marita la 1.5 Mbps sau nu. Cica poate peste o luna, daca sunt conditii tehnice, se va face ceva dar totul tine de specificatiile din contract. Adica eu, abonat la ei de peste 2 ani, platind luna de luna banii acestia, nu voi beneficia de viitoarele posibile noi viteze, decat noii abonati.
Pai sa nu-ti vina sa le bagi degetele in gata si sa-i tragi de omulet? Inca ma gandesc daca nu ar fi bine sa cer o audienta la unul din directori, Sebastian Deac, pentru ca e un om cu capul pe umeri cu care poti discuta omeneste. Nu-mi vine sa ma las driblat asa usor de un berbec care se incalta invers in domeniul tehnic, un sugaci care habar nu are minimul de cunostinte despre produsul pe care il vinde.
Numai bine,
Si sper ca vom avea si in Romania Internet de calitate candva. Berbecii sa ramana cu oile la stana.
Am schimbat poza veche din template-ul original al site-ului cu una noua, facuta “la comanda” de catre Morfu`.
Am mai facut un blog dedicat echipei mele de Hattrick pentru ca nu vreau sa o aburesc pe aici pe teme legate de acest joc. Aici vreau sa scriu doar ce ma roade si recunosc ca nu m-au ros multe de mult timp, dar acum, ca am poza noua sus in capul foii, parca e mai bine.
Vara asta sper sa scriu aici pe indelete despre experienta Alcatel, unde voi face un stagiu de practica de 2 saptamani. Inca nu stiu ce voi avea de facut dar cred ca va fi interesant. De altfel sper sa scriu si despre Siemens VDO. Acolo nu e inca sigur ca voi ajunge sa fac niste practica, dar e promitatoare situatia.
Mai vreau sa scriu despre cele 2 hopuri (test+interviu ciudat) pe care le-am avut de dat pentru admiterea in programul Siemens precum si despre o discutie pe care am avut-o cu un fost patron de-al meu care m-a iritat la culme.
Poate mai discutam si despre scheletele din dulapul webdesignului, in special al CSS-ului, pe care il vad cu “ochi mici si rautaciosi” cum ar spune un personaj real, ce traieste din ajutorul social in Franta, dar are nasul undeva in vazduh.
Apropo, acum aproape 2 ore s-a “nascut” leul cel nou si greu si fioros. Sa traiasca!