Se spune ca orice sut in fund, e un pas inainte. Azi am primit un sut in fund, dar in timp ce eram la volanul masinii. Povestea, pe un ton anecdotic, ar suna cam in felul urmator:

Un nene tanar, cu privirile rapite de dragalasenia sotiei sale, a uitat ca e bine ca in intersectie sa fi atent… la drum. Asa ca, n-a mai pus el frana, cotinundu-si agale drumul spre superba mea Dacia 1310.

POC!

Si a revenit cu picioarele urgent pe pamant. Si cu nasul in airbaguri. Si claxonul blocat. Si maica-mea speriata si nevasta-sa speriata. Of-of, mai-mai… Dar se intampla, ce sa-i faci.

Asa am aflat si io ca airbagurile costa o avere. Iti pot salva viata in situatii critice, dar pot sa te scuture de bani in cazul accidentelor usoare. Asa ca, am decis (convins fiind de ei) sa-mi asum vina pentru accident, ei sa-si repare masina pe asigurarea mea, iar eu am primit o garantie in euro plus reparatiile la masina facute de ei.

Este primul accident in care sunt implicat in mod direct. Sunt bucuros ca nu-s eu vinovat; decat pe hartie.

Suntem praf la fotbal si ar trebui sa vedem ce nu merge si ce e de facut ca sa mearga. Personal, il gasesc vinvoat de situatia actuala din fotbalul romanesc pe Sandu Mircea, caruia toata lumea ii cere demisia zilele acestea.

Io m-am saturat sa-i cer demisia lui Sandu Mircea. Eu cer sa fie demis, ca doar n-o fi FRF-ul stat in stat, pe banii nostrii.

Un manager fara rezultate sa fie dat afara. Sandu e un manager fara rezultate:
- nu avem stadion
- ne calcam pe picioare pentru bilete
- a 3-a ratare a calificarii la un turneu final
- centre de copii si juniori practic inexistente
- harababura organizatorica totala

Hagii vobeste zilele acestea foarte mult de mentalitatea jucatorilor romani, spunand ca nu e buna, ca trebuie schimbata. Cum pot jucatorii sa-si schimbe mentalitatea, cand Sandu Mircea traieste cu impresia ca intr-o institutie, seful poarta cea mai mica vina pentru orice esec.

La fiecare insucces, Sandu s-a lepadat de vina, aruncand-o in carca altora. Adevarul e ca asta e mentalitate ce ne duce in pamant. In orice regim liberal, democratic, seful poarta cea mai mare responsabilitate. El trage ponoasele cand e bine si tot el e vinovat cand e rau, mai ales cand raul persista, se repeta.

Iar atunci cand Sandu spune ca nu-i vina lui, el le mai da o “lectie” de mentalitate jucatorilor.

Din cate am inteles, Sandu e ales de presedintii cluburilor inscrise in sistemul competitional romanesc (de la divizia C in sus, parca). Est absolut anormal, acestia nefiind cei ce finanteaza federatia. Tot statul o finanteaza, adica noi, contribuabilul.

Sa se sesizeze cei responsabili, sa se ia masuri.

Astazi am dat cu urechile peste albumul “Hai sa vorbim” al lui Anonim. In mare, stilul este acelasi cu cel al Parazitilor, de altfel excelent. Sunt placut impresionat e fiecare piesa, bucurandu-ma ca pe unele aud si vocile lui Cheloo si Ombladon.

N-o mai lungesc degeaba, asa ca o ultima recomandare: ascultati “Anonim - Hai sa vorbim”.

Luni (21.03.05), in holul Politehnicii de pe Vasile Parvan, Timisoara, Alcatel si-a instalat vreo 6 mese si un microfon. Au venit sa prezinte cateva (5) departamente din cadrul firmei, pregatite de a primi personal nou, in special proaspat absolventi.

Vad cu ochi buni aceste evenimente, chiar daca am cateva puncte negre la care ma gandesc. Unul ar fi discursul directorului Alcatel Romania, domnul Bedros, care a indemnat “mercenarii” (adica cei interesati de o aventura scurta in cadrul firmei, ghidata de goana dupa un ban rapid) sa stea departe de Alcatel, sa vina doar cei care vor sa se implice trup si suflet :). Domnului Bedros i-as aduce aminte ca tocmai ei sunt mercenarii principali in acest context. Ei, alaturi de Siemens, Solectron si altii care tocmai asta fac: dau bir cu fugitii din tara lor de origine catre meleaguri unde forta de munca e de 10 ori mai ieftina. Abia astept momentul in care salariul mediu in RO va fi $1000, sa vad daca mai raman ei pe aici. De asemenea, mi-a starnit un zambet insiruirea de tari in care Alcatelul este intr-o puternica expansiune in acest moment: Romania, China, India si Rusia.

In acest timp, in patria de origine, angajatii stau speriati ca pot sa-si piarda slujba de pe-o zi pe alta, in beneficiul altora din cele 4 tari de mai sus. Domnul rector Robu, invitat in Germania la o conferinta din partea Siemens, a fost rugat de partea romana a firmei sa nu mentioneze cate locuri de munca au creat si mai creaza inca in Romania, sa nu-i intristeze pe nemti.

Pe de alta parte, a lucra chiar si numai cativa ani la o firma precum cele enumerate mai sus, e un avantaj in viitor. Un nume bun pe CV alaturi de o recomandare, practic iti va deschide o gramada de usi. Plus faptul ca angajeaza studenti fara experienta (beneficiaza si de facilitati fiscale, din cate stiu, pentru asa ceva) si ii plateste destul de bine (la Alcatel salariul de start al unui inginer abia iesit de pe bancile facultatii este de cam 380 euro + traininguri si diurne daca pleaca dincolo).

Am tot stat io si am cugetat, precum cugeta vitelul de obicei, si m-a lovit ideea sa fac un site, proabil ceva comercial, cine stie, poate fac si eu un leu si nu mai pierd vremea pe bloguri dintr-o camera de apartament, ci de pe Coasta de Azur.

Partea interesanta e ca m-a traznit ideea de a construi acest site in jurul unui SISTEM EXPERT (sau sistem bazat pe cunostinte). Vreau sa folosesc tehnicile studiate la facultate, pentru ca am increderea ca nu le-am invatat degeaba. Poate si niste tehnici de data mining, poate si niste algoritmi speciali de inteligenta artificiala.

Pentru cei care nu cunosc sistemele expert sau cu ce se mananca ele, pot sa va dau un exemplu: unele spitale sau cabinete particulare mai “bazate” au niste aparate care te consulta si in mod automat iti pun un diagnostic, poate chiar iti si scriu reteta, tinand seama si de posibile contrainidicatii. Adica sunt niste aparate destepte.

Am decis sa urmez toti pasii dezvoltarii precum i-am studiat la curs, planuind intregul sistem. Vreau ca sistemul meu sa fie capabil sa invete singur, sa se “autoeduce”. Vreau ca mai apoi sa fac un studiu de marketing, exact ca la seminariile de Marketing, sa vad ce iese, poate imi vor fi mai de folos decat pentru o simpla nota la examen.

The Regex Coach is a graphical application for Linux and Windows which can be used to experiment with (Perl-compatible) regular expressions interactively. It has the following features:

• It shows whether a regular expression matches a particular target string.
• It can also show which parts of the target string correspond to captured register groups or to arbitrary parts of the regular expression.
• It can “walk” through the target string one match at a time.
• It can simulate Perl’s split and s/// (substitution) operators.
• It tries to describe the regular expression in plain English.
• It can show a graphical representation of the regular expression’s parse tree.
• It can single-step through the matching process as performed by the regex engine.
• Everything happens in “real time”, i.e. as soon as you make a change somewhere in the application all other parts are instantly updated.

Totul aici: http://www.weitz.de/regex-coach

PS: sorry, dar n-am avut timp sa traduc textul de mai sus. Oricum, nu cred ca e vreo problema ;).

N-am s-o lungesc prea mult pentru ca nu stiu exact ce as putea sa scriu, fiind vorba de o productie proprie, plecata de la dorinta mea de a face ceva si conturata cu idei din partea amicilor de pe #chip.ro @ Undernet, in spacial XmasBug.

Asadar, anunt terminarea proiectului numit “fubar.ro”, un bookmark manager online multiuser. Acesta permite oricarui utilizator inregistrat (prin completarea unui formular sumar) gratuit sa-si creeze un director de linkuri, accesibil oricand si de oriunde exista o conexiune la Internet si un web browser.

Vizitati http://www.fubar.ro.

De mult timp ma preocupa PHP-ul. Am dat de el intr-o revista CHiP, nu stiam pe atunci ce e si cu ce se mananca, era de mult, tare de mult.
Dar acum, mai mult ca orice legat de PHP, ma preocupa securitatea site-urilor realizate pe baza de scripturi PHP. Foarte multi sar cu privirea acest aspect al securitatii, poate pentru ca nu considera ca cineva ar avea ceva de impartit cu site-urile lor. Eh, e o gandire paguboasa. Poate merge cand e vorba de un site personal, dar cand produci pe bani, pentru client, trebuie sa iei toate masurile ce-ti stau in putere pentru a elimina orice gaura de securitate.

Am destui cunoscuti care fie au firma de “webdesign”, fie lucreaza la asemenea firme ca programatori PHP. Pot spune ca, in general, nu prea dau 2 bani pe metodele de securitate. Totul e ca proiectul sa fie gata la timp si sa iasa banii. Asta pentru ca de cele mai multe ori nu se lucreaza pe contract serios si nu pot fi trasi la raspundere in nici un fel.

Totusi, pentru cei curiosi despre ale securitatii scripturilor php, iata un ghid despre acest subiect, destul de cuprinzator care va va fi de un real folos.

Spor la citi si la aplicat!

“Jiji” asta zici ca-i personaj de legenda, legenda cantata toata ziua la TV si in ziare de supusii din presa. Ziaristii raman niste marionete si pe cat de mult injura si condamna sistemul invechit, mojicia din sportul romanesc, shpaga si toate celelalte, pe atat contribuie la toate.

Nu de mult, “latifundiarul din Pipera” (cum e numit de ziaristii ProSport) s-a dat in spectacol pe toate posturile TV (inaintea meciului cu Valencia din retur, parca) injurand si amenintand, declarand rezboi presei. O parte a presei, ca raspuns, a anuntat ca “Jiji” nu va mai aparea cu numele in mass media. Iaca fix, imediat dupa calificarea Stelei, oierul a devenit erou, inaltat de ziaristi in slavi, de parca a adus vreo contributie speciala in cele cateva zile dintre declaratia de razboi si meci.

Treaba sta asa: Steaua e echipa iubita de toata tara, adica de tot prostovanu care n-a avut la el in sat echipa locala cu care sa tina si in viata lui sub comunism n-a stiut decat de 2 echipe, Steaua si Dinamo, hai 3, adaugand si Scornicestiul ;). Prostovanu ramane tot cu Steaua in cap si daca nu citeste despre “Jiji”, nu cumpara ziaru.

N-au coloana astia din presa. Ei cauta scandal cu lumanarea, il amplifica, il impanzesc. Apoi vine iar “Jiji” si ii face zdrente, jigodii, “hahalere”, strigand la ei in gura mare pe strada, prin geamul limuzinei. Se supara ziaristu putin, face gargara in ziar, apoi trac 2 zile si hop-tzop inapoi in birou la oier pentru un interviu prietenesc, care la prima intrebare mai incomoda, repeta istoria.